Sindromul ovarelor polichistice
Tabloul clinic este polimorf si asociaza in formele tipice hirsutism (pilozitate excesiva de tip masculin), acnee (cosuri pe fata) si tulburari de ciclu menstrual, la o pacienta cu exces ponderal in general moderat si adesea infertila. Menstruatia survine la intervale de timp mai mari decat in mod obisnuit, peste 35 de zile, sau poate lipsi complet (amenoree); o treime din paciente acuza insa menstruatii abundente si prelungite sau sangerari intermenstruale.Manifestarile clinice survin adesea la pubertate si se accentueaza progresiv pe masura inaintarii in varsta.
Fiind o stare cronica de hiperandrogenism anovulator, SOP prezinta consecinte clinice importante pentru paciente si riscuri semnificative pe termen lung: sterilitate, diabet zaharat, obezitate, hirsutism, alopecie, cancer endometrial si boli cardiovasculare.
Lipsa cronica a ovulatiei, dincolo de alte manifestari clinice, determina un neajuns important la pacientele tinere, aflate la varsta reproducerii: imposibilitatea obtinerii unei sarcini (infertilitatea).
Diagnosticul SOP se bazeaza pe criterii clinice si ecografice. Desi nu este patognomonica, ultrasonografia pelvina detine un rol diagnostic important; ecografia cu sonda endovaginala este de electie la aceste paciente permitand o buna vizualizare a modificarilor de morfologie ovariana (ovare cu dimensiuni crescute, cu stroma hiperplazica, cu foliculi (mici chiste ovariene) numerosi, dispusi periferic.
Luand in considerare numeroasele consecinte clinice precum si complicatiile redutabile, este esential ca boala sa fie diagnosticata cat mai precoce, cu adoptarea unei conduite terapeutice adecvate. Dincolo de faptul ca toate femeile ar trebui sa efectueze un consult ginecologic periodic, aparitia unuia sau a mai multor semne clinice mentionate anterior trebuie sa determine pacienta sa se adreseze unei clinici de ginecologie care sa permita in primul rand un diagnostic ecografic performant si, eventual, sa detina posibilitatea efectuarii analizelor de laborator in scopul stabilirii profilului hormonal al pacientei.
Medicul trebuie sa ofere informatii asupra bolii, sa atraga atentia asupra posibilelor complicatii si sa incurajeze pacienta in sensul modificarii stilului de viata care presupune atingerea unei greutati optime, o dieta adecvata, practicarea exercitiilor fizice si renuntarea la fumat.
Conduita terapeutica in sindromul ovarelor polichistice variaza mult in functie de manifestarile clinice (hirsutism, acnee, tulburari de ciclu menstrual, etc).
Infertilitatea este unul din motivele frecvente pentru care pacientele cu SOP solicita consult de specialitate. La acestea obiectivul terapeutic esential consta in restabilirea ciclurilor menstruale normale, ovulatorii, care poate avea mai multe solutii: terapie medicamentoasa de stimulare ovariana sau metode chirurgicale (rezectia cuneiforma a ovarelor sau drilling-ul ovarian laparoscopic).
Deoarece tendinta actuala este de a utiliza metode cat mai eficiente sub raportul cost-beneficiu in conditiile unor complicatii minore, utilizarea interventiilor chirurgicale laparoscopice pentru inducerea ovulatiei a luat o mare amploare, devenind terapia de prima intentie.
Astfel, in clinicile moderne de ginecologie, drilling-ul ovarian laparoscopic detine un rol important in cadrul terapiei de restabilire a fertilitatii, avand o serie de avantaje: intreruperea lantului etiopatogenic al bolii cu restabilirea ovulatiei in peste 90% din cazuri; posibilitatea cercetarii intraoperatorii a permeabilitatii tubare (cromopertubatia); aderentele postoperatorii sunt minime; este o interventie chirurgicala minim invaziva, estetica, cu recuperarea rapida a pacientei; rezultatele sunt foarte bune, pacientele obtinand sarcina in peste 70% din cazuri.
In concluzie, trebuie subliniat faptul ca sindromul ovarelor polichistice este o afectiune frecventa, cu riscuri potentiale severe pe termen lung si ca este foarte important ca pacientele sa solicite un consult ginecologic intr-o clinica performanta care sa permita stabilirea diagnosticului corect al bolii dar si adoptarea unei terapii adecvate, inclusiv chirurgicala, in cazurile in care aceasta se impune.
