Fibromul uterin

  • Intalnit cel mai frecvent la femeia de varsta reproductiva, fiind responsabil de peste o treime din internarile in cadrul serviciilor de ginecologie;
  • Este o tumora benigna (necanceroasa) a miometrului (stratul muscular al uterului), unica sau, mai frecvent, multipla (polifibromatoza uterina) ;
  • Diagnosticat în majoritatea cazurilor la femeile cu vârste cuprinse între 35 şi 45 ani.

 

De ce apare?

In ciuda numeroaselor teorii vehiculate, cauzele raman in continuare incomplet cunoscute. Se pare ca aceste tumori apar pe fondul unei predispoziţii genetice, boala coexistand la mai multe femei din aceeasi familie, evolutia lor fiind in stransa legatura cu statusul hormonal al pacientei.

Se asociază frecvent cu obezitatea, hipertensiunea arteriala, mastoza fibrochistica, hiperplazia endometriala şi cancerul de endometru.
 

 

Cum evolueaza?

In marea majoritate a cazurilor, fibroamele uterine cresc lent si sunt asimptomatice exceptand sarcina (secretie crescută estro-progestativa) si premenopauza (dezechilibru hormonal cu dominanta estrogenica) când evoluţia lor se modifica: creştere accelerata, aparitia simptomatologiei si a complicatiilor.

Dupa menopauza, in mod obisnuit,  fibroamele uterine regreseaza spontan; o parte dintre acestea pot sa evolueze in continuare punand probleme de diagnostic diferential mai ales cu cancerul uterin.


 

Simptomatologie si diagnostic

Diagnosticul de fibrom uterin este in principal unul clinic. In practica medicala ne intalnim in general cu doua situatii:

- paciente asimptomatice care solicita un consult ginecologic de rutina, ocazie cu care afla  de prezenta unui fibrom uterin, uneori voluminos (este o situaţie relativ frecventa) - de aceea, dincolo de aceasta situatie particulara, trebuie insistat asupra importantei consultatiilor ginecologice regulate, la toate femeile, indiferent de prezenta/ absenta acuzelor subiective.
- paciente simptomatice, acuzand tipic prezenta menoragiilor (menstruatii abundente, cu cheaguri,  prelungite dar care survin la intervale regulate), eventual a menometroragiilor (sangerari complet neregulate) care se pot insoti de anemie secundara, uneori severa.

Alte simptome posibile sunt:

-    durerile pelvi-abdominale permanente sau concomitente menstruatiei,
-    senzatia permanenta de apasare pelviana, 
-    marirea de volum a abdomenului,
-    tulburarile functionale urinare (mictiuni frecvente) sau rectale (tenesme, constipaţie cronica).

*Simptomatologia nu este insa specifica, in spatele acesteia putandu-se ascunde boli mult mai grave precum cancerul de endometru, cancerul de col uterin, etc.; de aceea prezenţa oricarui simptom trebuie sa determine femeia sa se adreseze medicului ginecolog.


Investigatiile paraclinice au un rol complementar

-   Ecografia, mai ales cu transductor endovaginal, detine un rol diagnostic important, permitand evaluarea fibromului – numar, dimensiuni, localizare si a eventualei patologii asociate, avand un aport important in decizia terapeutica.
-    In functie de particularitatea cazului mai pot fi utile:
chiuretajul uterin hemostatic/ biopsic, histeroscopia, citologia Babes-Papanicolau, colposcopia, etc.


Complicatiile posibile asociate fibromului uterin sunt:

- sangerarile uterine cu anemie secundara,
- compresia vezicii urinare, a ureterelor sau  a rectului,
- unele fenomene acute (necrobioza septica/ aseptica), infectiile salpingiene, infertilitatea, degenerescenţa sarcomatoasa (cancer uterin).
- de asemenea, fibromul uterin interfera cu evolutia normala a sarcinii, a nasterii sau a lauziei.


 

Tratament

Atitudinea este nuantata tinand cont de numerosi factori. Este indicat ca pacienta sa se adreseze unei clinici de ginecologie care, dincolo de posibilitatile diagnostice si terapeutice moderne, sa-i poata oferi un climat de incredere, informatii asupra bolii, asupra posibilelor complicatii, permitand ca, la sfatul medicului specialist sa urmeze conduita terapeutica cea mai adecvata.

Opţiunile de tratament includ:

-  expectativa (simpla supraveghere periodica clinica şi ecografica in fibroamele uterine asimptomatice de dimensiuni mici)

-    terapia medicamentoasa

-    tratamentul nechirurgical prin termoliza radiofrecventa (pentru firboamele mai mici de 5 cm)

-    tratamentul chirurgical.


Terapia cu progestative are o singura indicatie: patologia endometriala functionala asociata fibromului uterin. Utilizarea progestativelor, a danazolului sau a analogilor de Gn-RH cu scopul de a opri cresterea sau pentru a determina regresia fibroamelor uterine este, cu excepţia unor situatii particulare, inutila (efectele terapeutice fiind inconstante, partiale, tranzitorii dar cu riscuri secundare importante).

In cazul fibroamelor uterine voluminoase (foto), simptomatice sau complicate este indicat tratamentul chirurgical. Interventiile au un spectru larg, putand fi conservatoare:
-    miomectomia (se indeparteaza doar nodulul fibromatos pe cale deschisa, histeroscopic sau laparoscopic) sau mai rar miometrectomia.
-    mai frecvent radicale: histerectomia subtotala/ totala cu sau fara anexectomie bilaterala realizate pe cale abdominala sau vaginala.

 



 

Cum te pregatiesti pentru operatie?

In cadrul centrului medical Gynecoland - Clinica "Sf. Lucia" operatiile presupun o durata redusa de spitalizare si conditii excelente pre- si postoperator. 

 

Evolutia dupa operatie


-    Histerectomia se desfasoara sub anestezie generala, necesitand o spitalizare cu durata variabila de 3-5 zile.
-    Convalescenta este de durata relativ scurta cu reluarea activitatii profesionale in cateva saptamani.
-    Realizarea interventiei chirurgicale intr-o clinica de specialitate moderna care dispune de toate dotarile in domeniu, cu un personal competent care asigura la un standard inalt toate ingrijirile necesare pre- si postoperator, permite refacerea rapida a pacientei, cu reinsertie sociala si profesionala in timp cat mai scurt.


Una din intrebarile frecvente legate de histerectomie se refera la posibila afectare a vietii sexuale dupa operatie. Raspunsul este categoric “NU”. Pentru inlaturarea acestui mit este important ca pacientele sa stie faptul ca dupa perioada de convalescenta isi  pot  relua activitatea sexuala normala la fel ca si inaintea  interventiei chirurgicale.

 

Fibromul si sarcina


Expertii inca studiaza mecanismul prin care fibromul determina complicatii in timpul sarcinii. Se stie ca fibromul poate impiedica implantarea in uter a oului fertilizat, uneori creste riscul de avort spontan si face putin probabil succesul fertilizarii in vitro.

Extirparea chirugicala a fibromului prin miomectomie, este singurul tratament dovedit a imbunatati sansa unei sarcini. Din cauza faptului ca fibromul poate recidiva sarcina este indicata cat mai curand posibil dupa miomectomie. 60% din femeile care fac miomectomie ca tratament pentru infertilitate (si nu au alte cauze de infertilitate) raman insarcinate. Expertii sustin ca miomectomia poate sa scada riscul de avort spontan la pacientele cu fibrom.


 


 

Suna pentru programare!

> 021 337 29 53; 0741 GYNECO (496326)

 

 

arhiva articole